Rubrica Meet Infodesign le aduce in atentie, intr-un dublu interviu, pe Iulia Suviteanu (22 de ani) si Andreea Duta (24 de ani). De ce? Din trei motive. 1. Pentru ca sunt singurele doua programatoare dintr-o echipa de baieti din Infodesign Bucuresti. 2. Pentru ca sunt nedespartite si ar fi fost pacat sa facem acum discriminare. 3. Pentru ca emana o energie fantastica care te face sa iti doresti sa le cunosti dincolo de un banal “buna”.

Vei descoperi, in cele ce urmeaza, secretele frumusetii interioare a doua persoane care stiu ce simt si ce vor de la viata si care vorbesc atat de pasional despre programare, incat cu siguranta vor inspira si alte fete sa invete tainele acetui domeniu.

Lucrati în programare, un domeniu perceput ca fiind mai mult al ”baietilor”. Ce anume v-a determinat sa faceti aceasta alegere?
Andreea: Fotbalul este considerat tot un teren al baietilor, nu? Am fost atrasa si de acest domeniu. De mica, preferam mingea in locul papusilor, de cele mai multe ori. Cred ca imi place sa fiu iesita din tipar. Codul e o neinteleasa ordine, iar mie imi place sa creez ordine in haos. Am invatat programarea singura de pe diferite site-uri care ofera aceste servicii. Chiar Iulia a fost cea care m-a ajutat sa fiu mai sigura pe mine, fiindu-mi mentor pentru o scurta perioada de timp. Muchas gracias, muchacha! Iulia: Tind sa cred ca programarea nu mai este de ceva timp un domeniu doar pentru baieti. Avand in vedere ca in liceu am urmat profilul mate-info, pot spune ca am avut putine legaturi cu programarea inca de pe atunci. Desi facultatea a fost o alegere total opusa. Ce ma atrage la acest domeniu este, in primul rand, faptul ca monotonia nu exista, pentru ca proiectele sunt total diferite. Am ales programarea  pentru ca mi se pare fascinant cum se poate crea o pagina web doar prin linii de cod.
Cum e sa fiti singurele fete intr-o echipa de programatori? Va simtiti vreodata izolate?
Andreea: Niciodata! Am copilarit intr-o gasca de baieti. La fel s-a intamplat si cand am ajuns la facultate. De fapt, ma simt cea mai rasfatata si protejata din toata echipa. :) Iulia: Am copilarit printre baieti pentru ca eram singura fata de pe strada. Asadar, pentru mine nu este nimic ciudat in faptul ca sunt singura fata dintr-o echipa de programatori. Nu m-am simtit niciodata izolata, desi biroul meu este putin retras fata de restul echipei.
Sunteti de cateva luni in Infodesign, dar așa cum ați dat de inteles, v-ati integrat deja. Ce inseamna pentru voi sa fiti infodesigniste?
Andreea: La doar 2 zile de la angajare, am plecat in team building, deci acomodarea a fost mult mai rapida decat credeam. Pana sa ajung sa fiu infodesignista, eram un om obisnuit. Dintr-o data, ajunsa aici, m-am transformat intr-un super erou, Wonder Woman, in cazul meu. La inceput nu stiam ce sa fac cu puterile primite, dar pe parcurs descoperi ca eroii lucreaza in echipa pentru a ajuta omenirea si inveti sa-ti stapanesti puterile, fiind si mai pregatit. Sa fii infodesignist inseamna sa demonstrezi ca super eroii nu sunt personaje fictive, ci traiesc printre noi. Si au program de la 9 la 18. :) Iulia: Sa fiu infodesignista inseamna in primul rand sa fiu eu in starea mea naturala. Asta este un avantaj dat fiind ca sunt intr-o echipa de baieti. Stii vorba aia: “fetele sunt mult mai rele decat baietii”? Si cand spun asta ma refer la acel gram de nebunie pe care il pot avea in echipa. Ah, era sa uit: am invatat ca mancarea de tip fast-food rules the kitchen. Cool!
Si cu ce anume va ocupați cand nu tastati? Care sunt hobby-urile voastre?
AndreeaMuzica! Este cea care ma linisteste sau imi da forta. Imi place tot ce tine de arta, dar ca spectator, nu ca producator. Este motivul pentru care voi investi mai mult in calatorii pe viitor, pentru a observa si invata tot ce se poate despre arta din toata Asia si Africa. Mai ales India. Timpul ramas liber mi-l petrec la sala, aerobic sau yoga. Imi redau increderea in mine si ma provoaca intr-un mod pozitiv. Si desi imi place sportul, cand vine vorba de dulciuri sunt prima, adica as putea trai numai cu dulciuri. Fiecare cu placerile lui vinovate! Iulia:  Pe primul loc, in clasamentul hobby-urilor, se afla calatoriile. Ma ajuta mult pe plan personal. Oriunde merg, am cate ceva de invatat, ceea ce nu poate fi decat minunat, fiind o curioasa din fire. Pentru locul 2 se bat pictura si yoga. Inca din copilarie am fost atrasa de pictura si desen, desi talentul meu artistic a fost in vacanta in tot acest timp. Sper sa se intoarca. Yoga, din punctul meu de vedere, poate fi considerata o arta. Sunt atrasa de tot ce inseamna cultura indiana si de elefanti. In principiu, tot ce ma poate ajuta sa ma dezvolt ca persoana pot sa spun ca reprezinta un hobby pentru mine si asta pentru ca, odata ce inaintam in varsta, inaintam si cu sufletul, iar acesta trebuie hranit din plin cu tot ce inseamna frumos si fericire pentru tine.
Inteleg ca pe langa programare, aveti in comun si placerea pentru yoga si pentru calatorii. Unde si cum s-a legat prietenia dintre voi doua?
Andreea: Asta am descoperit si noi pe parcursul prieteniei noastre, ca ne asemanam destul de mult. Problema mare e la haine, cand ne trezim cu cel putin 10 piese asemanatoare in garderoba. Cred ca primul nostru contact a fost la mare, la un festival de muzica. Si spun ”cred” pentru ca nu mi-am facut prea multe sperante in ceea ce o priveste. :)  Iulia: Hahaha. Adevar graieste Andreea. Tin minte ca mi-a zis ca atunci cand ne-am cunoscut avea impresia ca sunt aroganta. Ne-am cunoscut prin intermediul altor prieteni si a fost destul de random, as putea spune. Cine ar fi crezut ca avem atat de multe lucruri in comun si ca o sa fim si colege la job?
Se vede ca aveti multe puncte in comun. De altfel si din punct de vedere estetic, aveti cateva trasaturi asemanatoare. Vi se intampla sa fiti confundate?
Andreea: Asta ar fi o noutate. Nu ni s-a intamplat pana acum, dar m-ar face sa zambesc sa aflu asa ceva. Si asta pentru ca, ar fi prea mult sa zic ca sunt invidioasa, dar apreciez foarte mult trasaturile ei. Iulia: Hmm, din punctul meu de vedere nu mi se pare ca avem trasaturi asemanatoare.  😀 Nu cred ca s-a intamplat sa fim vreodata confundate. Sau s-a intamplat, Andreea?
Pe surse, va pot spune că da. Dar nu o să-mi dau de gol sursele.  Revenind la treburi mai serioase: V-ați abține pentru 30 de zile de la telefon sau de la desert?
Andreea: Depinde. Avem de ales din cele doua? Daca as avea telefonul probabil m-as uita numai la poze cu desert, iar daca as avea desert, nu as mai avea nevoie de nimic. Iulia: Eu as incerca fara nicio ezitare sa traiesc 30 de zile fara telefon. Am devenit cu totii fara sa vrem dependenti de telefon si e trist. Probabil as fi cu mult mai relaxata in urma acestui experiment. Sunt de moda veche si apreciez momentele din viata reala cu cei dragi mie. Bonus: o sa fie o luna intreaga fara poze cu pisici pe facebook.
Ati prefera sa nu jucati niciodata sau sa pierdeti intotdeauna?
Andreea: As prefera sa nu joc niciodata FIFA si sa pierd intotdeauna intr-o cearta. Teama de esec poate fi motivanta, deci prefer sa tot incerc. Suntem prea obisnuiti cu termenul de “lupta”, incat uitam sa ne bucuram de incercarile prin care trecem. Iulia: A pierde nu inseamna neaparat ca este un lucru rau. Invatam mereu cate ceva cand pierdem, nu?
Si o ultima intrebare: Dacă viața este un joc, așa cum spun unii, care ii sunt regulile?
Andreea: Prima regula este sa nu ai reguli. Regulile disciplineaza si impun o ordine, insa de multe ori limiteaza, asa ca jocul trebuie sa fie despre evolutie, iubire si emotie. Viata mea nu se bazeaza pe reguli, am inceput sa exclud regulile si sa ascult idei. Iulia: Fiecare dintre noi isi face regulile dupa care se ghideaza, de aceea depinde de fiecare in parte daca ne declaram castigatori sau invinsi. Cred ca cea mai importanta regula este sa traim ACUM! Viata nu inseamna trecut si nici viitor. In rest, fiecare om isi alege regulile in functie de ce prioritati are si in functie de ce este important pentru el. Eu prefer jocul fericirii in care sufletul dicteaza regulile.

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Seria de interviuri Meet Infodesign are rolul de a-ti prezenta valorile noastre in cel mai sincer si concludent mod cu putinta: prin intermediul oamenilor care alcatuiesc Infodesign. Aceasta diversitate de caractere, principii si idei, pusa la un loc, formeaza echipa noastra unita. Am inceput cu Art Directorul Razvan, „Franco” Nitoi, am continuat cu Directorul Comercial, Dana Mangu, si revenim in curand cu alti interlocutori la fel de interesanti.

Leave a Comment